Trăim uitându-i pe ai noștri.
societate
Societatea se laudă cu membri ei cei mai frumoși și mai inteligenți. Pe ei îi scoate în față, pe ei îi îngrijește excesiv. Pe cei cu răni îi împinge în spatele cortinei, să stea ascunși. Să nu cumva să deranjeze liniștea. S-ar putea face multe pentru ei, dar înainte să ne obișnuim să o facem, suntem învățați să îi stigmatizăm pe care trăiesc deja cu greu.
Când și cum va veni ziua când ne vom potoli?
Câte zile de-un fel nou este nevoie să treacă, pentru ca oamenii să fie oameni și omenia să ne devină obicei?
Experimentul Viață, oarecum neserios și peste picior, ep. 7.
Prinţesa Albastră 
Va veni și vremea în care să se înțeleagă că și cei suferinzi merită atenție, căci poate și-au adus contribuția la creșterea societății, poate sunt chiar părinții celor scoși în față, cu mare fală.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va veni… cât ei încă vor fi sau abia când nu va mai conta?
ApreciazăApreciază
Din păcate nu se va întâmpla chiar acum, când vorbim noi doi, ci doar cândva, după ce vor mai pleca dintre noi destui dintre cei ce suferă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană