nu-mi mai aleg eșarfe de mătase. nu le mai port. sunt prea subțiri pentru dinții mei ascuțiți. de prea multe ori le-am sfâșiat în fâșii subțiri, fără forme clare. de prea multe ori am mușcat din ele a dor, a buze visate, a amintiri sau a prea-puțin-posibil. de prea multe ori m-au înșelat cu transparența lor. mă arătau lumii așa cum eram, în loc să nu o facă. mă duceau în punctul în care să fiu nevoită să găsesc rapid rezolvări imposibile pentru situații improbabile.
dar n-aș vrea ca totul să fie mai simplu, doar ca să-mi salvez eșarfele. le vreau rupte pentru o inimă care bate nătâng, aiurea și iremediabil. nu le vreau frumoase și întregi peste un trup cu inimă inertă.
am învățat cum să mă bucur de imposibil, de-un gând, de-un vis și-o variantă ce poate se întâmplă în alt Univers. aici și acum, nu-mi mai iau eșarfe. aleg fulare groase de lână. sub ele poți ascunde orice.
uneori, e mai simplu așa. ce-i în gând, rămâne în gând, doar pentru sine. și sub fular.
seria zece iubiri mai cuprinde:
© Iustina Dorobanțu, noiembrie 2017
Prinţesa Albastră 