Și dacă am asculta greierii, i-am auzi?
Sau doar am spune mândri c-am auzit… cri-cri?
♣
E cântecul. E liniștea. E pauza dintre ele.
E cântecul unuia, apoi al altuia, apoi al încă unuia. Pe voci diferite.
E cântecul greierilor. E lătratul câinilor. E zgomotul orașului din depărtare. E liniștea câmpului. Către care se pleacă urechea a asculta mai întâi?
♣
Alt zgomot de fundal, de-a lungul gălăgiei minții? Sau solo la vioară, în surdină, în camera mare cu acoperiș de stele? Decizie personală, decizie creatoare de ceea ce va fi.
⊥
Aripă de aripă, pentru că natura neobosită din fire a fost curioasă să afle cum cântarea poate fi și altfel, nu doar din voce. Dacă greierii ar fi fost creați cu hashtag, ar fi scris pe ei #altăposibilitate #altfel #schimbare #atâteavariante #farălimite #nemărginire
© Iustina Dorobanțu, septembrie 2017
Vă las și astăzi pe mâini bune pentru câteva minute, pentru ca liniștea să vă fie mai frumoasă. Click și până la capăt.
Prinţesa Albastră 
Când mintea este trează, auzim numai zgomotele naturii. În schimb, atunci când ea adoarme, simțim tot farmecul acestor muzici, a greierilor, a broaștelor, a mierlelor ce-și cheamă perechea sau poate atenționează, a naturii, cea tainic liniștitoare. Iar această muzică nu are nevoie de haștag pentru a fi evidențiată, zic eu, cu atât mai mult cu cât are mii de nuanțe posibile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană