Și dacă nu ne putem nici măcar apropia de o minimă înțelegere a ceea ce înseamnă cu adevărat „acasă”?
♣
Pentru că judecăm limitați de cunoașterea pe care ne închipuim că o avem. Pentru că ne apucăm să căutăm acasă în locuri, în oameni, în suflete.
Pentru că este, de fapt, cu totul altceva.
Ceva ce nici nu ne putem imagina acum.
♣
Ceva după care tânjim cu toată ființa noastră. Ceva de care ne aducem vag aminte, dar atât de neclar și confuz încât nici nu ne dăm seama că o facem.
⊥
Dincolo de noi, dincolo de ceea ce înțelegem, dincolo de ceea ce simțim, dincolo de tot, „acasă” este ceea ce este. Fără să putem ridica degetul arătător pentru a-l îndrepta în vreo direcție.
© Iustina Dorobanțu, august 2017
Prinţesa Albastră 
Frumos și interesant acest eseu despre acasă. Acest acasă pe care-l găsim parțial în interiorul nostru, pe care nu-l găsim decât cu sufletul/sinele nostru și care poate fi și o stare de spirit, o simțire sublimă și subtilă.
Așa cred eu, dar poate că greșesc, dintr-o neînțelegere minimă a acestui acasă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și dacă te lași să te duci dincolo de ceea ce știi acum, de găsirea pe care ai făcut-o până acum, dincolo de ceea ce ai descris?
Dacă lași loc liber, ca orice altă idee, explicație să apară?
ApreciazăApreciază
Să știi că, deși eu sunt „vechi”, am lăsat drum liber noului să pătrundă în mine. Poate că unele tipare, bătrâne de atâta folosire, se vor mișca nițel mai greu din locul lor, dar până la urmă tot o vor face, fiind înlocuite cu noua informație.
” Sunt doar un bătrân de vreo șase decenii,
Care-și plimbă gândul prin multe domenii,
Prin viață și moarte, prin zborul pe-un nor,
Prin timpul ce trece și-aduce mult dor.”
Cumva mă reprezintă aceste versuri ale mele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcă le-am mai citit 🙂
ApreciazăApreciază