durerea și furia nu trebuie lăsate la tihnă


nu pot să mă exprim coerent, nu acum. de-aia o să mă exprim aici, nu dincolo. pentru că am norocul să nu fi avut pe cineva apropiat acolo, la colectiv, am avut puterea să nu plâng cu lacrimi grele până acum. și acum e duminică seara. de două zile stau conectată la vești, la tv, la fb. de două zile îmi crește din ce în ce mai mult furia. față de dobitocii cărora nu le pasă și bagă materiale de rahat în construcții, față de animalele fără ochi la suflet, care au autorizat fără să verifice, față de cei care s-au mulțumit cu o foaie de hârtie pe proprie răspundere, față de noi care i-am lăsat să facă toate astea. până acum. da… asta am zis, până acum! pentru că nu trebuie să mai le permitem să își bată joc de noi!

mi-am pus un pahar de roșu, să îmi amețească vinul simțurile. sunt prea răcită, nu pot merge în halul ăsta la donat, așa că azi-mâine pot face uz de leacul ăsta. e o zi din alea în care îmi vine să urlu că nu există undo, nu aici, nu acum, nu încă…

nu pot să îmi imaginez prin ce trec familiile lor, a celor duși și a celor rupți de durere, care depind de un fir de ață. nu pot pentru că nu vreau… nu aș face față. mă rog cu un gând bun pentru ei, asta o pot face.

și nu pot pricepe cum pot fi unii atât de răi, încât să se declare creștini, dar să arunce cu „așa v-a trebuit”? n-au priceput nimic din viață și nici din religia căreia ei se cred parte. când ești neom, când ești bou, sincer îmi pare rău, pentru că prostia nu doare, altfel ai știi să te tratezi.

am reușit mai bine de două zile să judec doar puțin, să mă liniștesc, să încerc să văd tot felul de opinii. dar nu mai pot, mi-a ajuns! vreau să văd că se schimbă ceva, vreau să văd că poporul ăsta al nostru nu se va liniști treptat până la tăcere…

nu știu câți și-au lăsat copiii (mici) să vadă atâtea într-un timp atât de scurt, nu știu câți au înlocuit desenele cu asemenea știri și imagini… eu am făcut-o. pentru că asta e realitatea. pentru că nu trebuie nici sa ne ascundem, nici să aruncăm cu pietre. dar trebuie să știm când ceva e în neregulă și trebuie să luptăm – dacă e cazul – pentru a aduce lucrurile la normal.

recuperarea durează. de sânge o să tot aibă nevoie. mergeți, dacă puteți.
am văzut și nr de SMS pentru ajutorare 8848.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.