dacă aș fi o poveste, aș fi albastru. dacă aș fi o culoare, aș fi luna. dacă aș fi un astru, aș fi fuiorul cu care se țese timpul.

dacă aș fi o poveste, n-aș avea nici început, nici sfârșit. aș fi cuprinsul. fără paranteze sau explicații.

aș plânge și aș râde de mine, în același timp. cu poftă. aș sta pe loc, încremenită și speriată. la câteva minute distanță aș căuta drumuri noi. dacă aș fi un gând năzdrăvan, aș zbura alături de păsări cu aripi largi. dacă aș fi o rază de soare, aș fi liniștea de după furtună. dacă aș visa mai puțin de-atât, aș rătăci pe drumuri fără de culoare.

dacă aș fi vers, aș fi și nota din cheia sol, nota pierdută printre firele de portativ.

dar nu sunt nimic din toate acestea. sunt un om simplu. sunt un om complicat. sunt albastră ca tristețea, sau mai curând ca marea, ca cerul. sunt ceea ce devin cu fiecare vorbă.