drum spre acasă


formele care umplu nimicul
spaţiul dintre linii
dar mai ales
culorile prinse între aripi întinse
îmi ridică cu indexul bărbia
spunându-mi să privesc mai sus, cât  pot mai sus
căci doar acolo voi găsi ceea ce încă nici nu caut.

şi dacă izbucnesc într-un râs isteric, nu-i a dispreţ sau derâdere. e doar diformitatea minţii netrezite. dar am să arunc ligheanul în care mi-au spălat creierii. apa o să curgă printre firele de iarbă. o să le aud cum sorb pofticioase gândurile care nu mai sunt ale mele. am să aştept curioasă primăvara, să văd de vor răsări flori sau ciulini.

până atunci o să ridic privirea, să privesc cerul. am să mă opresc din numărat stelele când voi ajunge la primul număr pe care nu-l cunosc. întinsă pe iarba moale, îmi voi plimba mâinile prin ea. voi rupe câteva fire şi le voi da jertfă vântului. buburuză-ruză, zboară, verde fir de ruză, du-mă în lume să cutreier… să mă-ntorc abia la anul, să culeg ce am sădit.

plec în lume
ca să am de unde să revin
acasă
singurul loc în care sunt eu
acasă
indiferent unde e acasă
loc vechi sau nou
loc umblat sau în singurătate
loc aproape de ai mei sau departe
acasă
acolo unde ridic privirea din instinct.

image
foto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.