acum şase luni, am desenat o prinţesă într-o agendă. prinţesa avea o rochie albastră, cu irizaţii verzui şi mov, avea o coroniţă, dar… ceva lipsea. oh, da! condurii, unde erau condurii?! aşa ceva nu putea fi trecut cu vederea. aşa că o a doua eu a apărut de unde mă aşteptam mai puţin. s-a luptat puţin cu coala de hârtie, a ieşit din ea şi cu micile dar puternicele ei mâini (evident invizibile) a îndreptat greşeala. s-a aruncat apoi pe taste. alerga dintr-o parte în alta, părea în acelaşi timp o bezmetică şi o hotărâtă. mi-a fost teamă că ar putea lua o decizie greşită, aşa că am luat-o deoparte şi i-am promis un regat întreg. un regat, vă daţi seama?! mult peste puterile mele. dar era ceva ce puteam să fac: i-am făcut blog pe wordpress. sigur că blog sună mult prea pompos, dar alt termen n-am. trece din când în când pe aici, ori de câte ori vrea o mică vacanţă de la lume şi viaţă.

iar eu, ca o prinţesă distinsă ce sunt, nu voi adăuga mai multe. las tăcerea să odihnească vorbele puţin. iar regatul pe care l-am primit… ei bine, promit că voi avea grijă de el, este singura cale.

treizeci şi doi? este doar numărul articolului. vin multe surprize ameţite începând cu treizeci şi trei.