o poveste fără noi


lasă-mă să-ţi spun o poveste… e despre mine, e despre tine… e o poveste despre noi.

ştii cum se spune… că liniştea nopţii ascunde multe secrete… oare îţi mai cunoşti secretele, sau le-ai ascuns atât de bine, încât ai uitat de ele? le-ai îngropat dincolo de zi sau noapte.

mai ştii cum eram noi copii? fără griji şi cu vise mari? am crescut. acum suntem fără vise şi cu griji mari. cum nu? hai recunoaşte! a venit un pitic mic şi ţi-a furat visele. dar ai tăcut mâlc, ai muşamalizat toată povestea şi venit cu o listă de vise noi, pe care le prezinţi cu mândrie ori de câte ori ţi se pune la îndoială loialitatea faţă de viaţă. ai spus de atâtea ori că astea sunt visele tale, încât ai ajuns să te crezi.

mai ştii cum mă iubeai? acum treci pe lângă mine pe stradă şi nici nu mă cunoşti. oare ce carte crezi tu că joci? e vreun as în mâneca ta?

mai ţii minte cum te iubeam? şi ce pasiune… nu-mi dau seama cum de bip-bip. atâta bip şi atât de biiip, de ar intra bunica în pământ. noroc că nu ştie.

mai ţii minte când ai chiulit prima oară? trei zile ai fost pe urmă cel mai cuminte copil acasă. şi cel mai frumos golan din clasa noastră.

mai ţii minte când te strângeam în braţe? aveai o privire care îmi cerea să te înghesui pe scara blocului, în lift, în tramvai, pe banca din parc, la cinema. aveai o privire care cerea asta şi era o privire pe care nu o puteam refuza.

mai ţii minte cum mă sărutai? buzele mele tânjau după ale tale, după gustul tău cu o bizară aromă de camel, după felul ăla aiurea în care îmi invadai viaţa.

mai ţii minte când am fugit la mare? eram prea lefteri să luăm cazare… am adormit pe plajă într-un târziu, după ce îmi arătasei toate constelațiile. eram goi, la fel de goi precum făcusem baie în marea pustie.

mai ţii minte toate fanteziile mele cu tine, pe care ţi le povesteam la telefon? vorbeam de la cabina din capul străzii, până consumam toată cartela.

mai ţii minte?
eu prea vag. de fapt, nici nu mai sunt sigură care sunt amintirile cu tine, care cu altul…

dacă mă ţii minte, dacă îţi mai aduci aminte de noi, ia-mă în braţe, acolo în amintirea ta, ştiu că altfel e imposibil. strânge-mă în braţe şi sărută-mă apăsat, lipeşte-mă de-un perete şi închide lumina. o să se aprindă stelele peste noi, iar noi vom fi un amestec de carne şi sudoare. ne vom iubi iar şi iar. pe-o băncuţă în apropiere ne-am aşezat sufletele la o vorbă, cât timp trupurile îşi văd de ale lor.

eu nu te mai ţin minte. sunt o puştoaică cu aripi de avânt şi zbor din iubire în iubire. nu mai am nevoie de tine. eu iau lecţii de zbor.

20-ian-2014foto Wyanne Thompson

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s