mi-au înghețat degetele printre rânduri… și mâinile nu se încumetă să continue să atingă tastele cât timp nu știu încotro se îndreaptă, cât timp cârmaciul nu le dă ordine clare. cu ceva timp în urmă îmi erau prietene…. gândurile începeau să curgă, iar degetele scriau… și cât timp degetele alergau peste tastatură, gânduri noi se năpusteau… uneori atât de multe încât nu încăpeau… se înghesuiau… unele câștigau, altele nu. așteptau.

azi inspirația stă ascunsă, undeva pe-o policioară a sufletului… culeg cu greu câteva rămășițe și îmi zic că pofta vine mâncând. că o să găsesc eu ceva. dar e prea multă seriozitate în acel ceva. eu vreau să găsesc nebunie, abundență, fum, foc, glasuri, strigăte, fericire, iubire, tristețe, amăreală, dezamăgiri, lacrimi, suspine, speranță, pasiune, goliciune, stele vii, stele stinse.

să mă resemnez, oare? să mă duc doar pe unde mi-e drumul drept? ăsta mi-era gândul ieri. dar nu sună a gând de-al meu. era doar un gând obosit. dar eu nu cunosc oboseala. tihna, da. oboseala gândului, niciodată.

azi sunt un semn de întrebare. când, cum și în ce fel să mă împart.

foto