părea o seară ca oricare alta, înșirată pe interminabilul fir al primăverii. pierdusem simțul timpului și-mi lăsasem privirea să colinde în voie, scrutând depărtările. câteva picături de ploaie s-au oprit pe geam, în drumul lor spre pământ. mi-am petrecut degetele peste conturul lor perfect, de cealaltă parte a sticlei. atunci mi-am descoperit falangele lungi, asamblate complementar în grupe mici de câte trei, aparent independente de celelalte aflate în imediata apropiere, în fapt prinse toate în buchet împreună, învârtite în fel și chip și după bunul plac al încheieturii mâinii. apoi am realizat că nici aceasta nu era liberă, ci prizonieră de voie poverii strânse în timp. aș fi vrut să o cercetez cu atenție, însă ochii nu au putut pătrunde dincolo de ambalajul care crescuse în jurul ei. era multă mizerie acolo, straturi peste straturi de te miri ce nimicuri, sufocante precum o lespede de plumb. nu am ajuns prea târziu în acel loc întunecat, încă sunt suficiente puncte de reflexie a luminii pentru a curăța cu grijă și blândețe tot ce nu ar trebui să fie acolo.

am desprins ușor strat după strat, am lăsat apa să curgă câte puțin, câte mult, după cum era nevoie și după cum puteam duce, am lăsat-o să ia cu ea tot ce nu-și avea locul. am ieșit în ploaie, am trecut prin râu, am intrat în mare și mă îndrept spre ocean, să se piardă toate pietrele purtate și să se transforme în stele de mare.

am înțeles cu adevărat ceva ce cunoșteam cu mintea, dar încă nu acceptasem cu inima: nu-i loc de lupte interne pentru ce vine din afară. nu-i loc în mine pentru pierderi de timp sau de zâmbete. nu-i loc pentru a prelua încărcătura altor căruțe. nu-i loc pentru nevindecarea altora. e loc doar pentru iubire, pentru toate clipele ce-s neprețuite, pentru a exista cu bucurie.

trecând într-un registru explicit, igiena personală nu-i doar despre corp sau suflet. este despre igiena emoțională, despre a nu căra bagaje inutile, personale sau de împrumut. este despre igiena timpului, despre acceptarea finitului și utilizarea lui cu înțelepciune. este despre igiena muncii, despre a separa timpul și spațiul personal de cel de serviciu. este despre igiena alimentară, a somnului și a mișcării. o igienă completă și constantă este premisa unei vieți echilibrate, împlinite, în care trăirea prezentului cu bucurie este o realitate, nu un motto.