și apoi…?


zi-mi o poveste, mami! una inventată de tine, cu ce vrei tu. uite, poate să fie o poveste cu un iepuraș care a făcut ceva, apoi zici tu cum vrei…

poveste să fie…

a fost odată un iepuraș căruia îi plăcea să sară și să tot sară. uneori făcea sărituri scurte, alteori lungea săriturile cât putea de mult. iar într-o bună zi, a ajuns în dreptul unui lac și s-a gândit să-l traverseze. și a început să sară din lotus în lotus, pe frunze, că să rămână deasu…

ce-i aia lotus?

e o floare. îi zicem și nufăr. știi, florile acelea care plutesc pe lac și-mi place mie să le fotografiez… mai ții minte astă-vară?

le știu, le știu. 

da… pe lac sunt de plastic sau adevărate?

adevărate, iar rădăcinile lor sunt adânci și le țin în loc.

nu știu dacă e așa, dacă rădăcinile blochează deplasarea florii sau doar aglomerația de pe suprafața apei o obligă să stea locului… dar am simțit nevoia să explic cumva că natura e capabilă să organizeze așa cum are nevoie. apoi m-am întors la iepuraș și am povestit cum el țop-țop trece din frunză în frunză, uneori se uită în jos și-și vede reflexia, alteori când se uită vede până la fundul lacului. alteori, iepurașul se avântă în adânc și găsește o lume cu totul nouă, apoi revine în lumea lui și păstrează în inimă tot ce a văzut, nu spune nimănui, pentru a nu strica echilibrul locului.

ea adormise demult, dar eu mi-am dat abia seama târziu că întrebarea și apoi? nu se mai făcea auzită.

îmi era somn și abia mai rosteam cuvintele, dar am continuat să povestesc. eram cu ochii acolo în poveste, cu totul, inspectând o lume nebănuit de frumoasă. exploram cu curiozitate, ascunsă după urechile mari ale iepurașului. nu știu dacă m-au văzut sau nu, sau poate chiar m-au lăsat cu indulgență. și am simțit că dacă m-aș opri din povestit, lumea aceea ar dispărea din fața mea. ar rămâne suspendată undeva, într-un loc către care n-aș ști să regăsesc drumul. și tocmai pentru că este reală, lumea această stă ferită de noi. doar iepurașul meu găsise intrarea secretă. așa că eu am înaintat ieri cu fiecare cuvânt pe care l-am spus, am cunoscut locuri și vietăți magice, flori colorate și așezări construite impecabil. când oboseala m-a cuprins cu totul și buzele mele au rămas încremenite în jurul ultimului cuvânt, iepurașul s-a întors la suprafața lacului, iar eu eram în spatele lui, cu degetele înfipte în blana albă. deja dormeam și a avut grijă să sară cu băgare de seamă până la mal, să nu mă scape. m-a așezat ușor pe iarbă, lângă un mănunchi de flori, și dus a fost.

 

2 gânduri despre „și apoi…?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.