Ne pricepem la găsit scuze.
scuze și acuze
Avem un talent deosebit în a găsi scuze și vinovați, în a-i duce la zid și a-i executa public.
Mă întreb, totuși, de ce oare îi găsim vinovați pe cei ce au fost și pe cei ce sunt, dar niciodată pe care care urmează după noi? Trebuie să aibă și ei vreo vină, nu? Poate pentru că vrem să ne putem minți… că avem un dram de moralitate în noi.
Experimentul Viață, oarecum neserios și peste picior, ep. 10.
Prinţesa Albastră 
Nu putem învinovăți pe cineva care încă nu era născut la momentul întâmplării faptelor. De aceea.
Eu îmi pun însă o altă întrebare: oare de ce nu ne găsim niciodată vinovați pe noi înșine? (Excepțiile întăresc regula!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur nu putem? Cred că chiar sunt multe cazuri care susțin că omenirea s-a descurcat să o facă… Există atâtea destine care au fost trasate înainte ca oamenii să se nască, găsiți vinovați prin familia lor sau prin culoarea pielii…
Noroc cu excepțiile 😉 nu doar pentru a întări regula ci chiar… pentru a susține lumea pe linia de plutire, fiind cârma pe timp de furtună.
ApreciazăApreciază
Cele despre care vorbești tu sunt doar învinuiri superficiale, care să „justifice” acțiunile pregătite din timp de anumite grupuri. Scuze să le numesc?
ApreciazăApreciază
Pentru respectivii nici măcar nu sunt scuze, ci chiar adevăruri de necontestat. Dar să nu devin prea serioasă, e doar un joc, până la urmă, iar instrucțiunile interpretabile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană