ultimul tren


când ultimul tren a plecat, iar forfota orașului se stinge ușor, îți dai seama că opțiunile rămase sunt limitate – foarte limitate. s-ar putea să-ți dai seama atât de târziu, încât opțiunile să fie și mai puține. dar știi că trebuie să ajungi la destinație. și asta îți dă putere. n-o să te lase în loc. poate te va costa. însă cu siguranță vei învăța ceva din toată povestea. găsești în tine și în ceilalți ajutorul de care aveai nevoie. ca și cum ai fi căutat mereu o plasă de siguranță prin toate magazinele lumii, când de fapt o aveai chiar în buzunar. și-ți poate rămâne în minte amintirea grijilor. sau că ai scos-o la capăt.

la fel cum poți uita sau poți lua tot ce-i mai bun dintr-un drum intersectat. de la omul pe care poate nu ajunsesei să-l judeci, dar pe care îl măsurai cu curiozitate. de cum se urcase în lift, ochii alunecau de la bicicleta fragmentabilă – și obosită de praf – la încălțările sport, la părul vâlvoi și grizonat, la gluga care îl ascundea, la mănușile cu degete pregătite pentru smartphone. era ceva ce nu se lega. doar când liftul s-a blocat a apărut primul semn despre cum se așează lucrurile care nu se văd. cum cu calm apăsase pe butonul de alarmă și făcea reclamația cu o voce blândă. cum situația deranjantă nu afecta nici timpul, nici spațiul, ci doar era. și mai ales cum scosese din buzunar o carte, pentru a trece oricum dar nu inutil timpul până la rezolvarea anunțată. și cum în marea de calm instaurat a apărut steluța salvatoare.

încrengătura de povești țesute de viața însăși are un farmec aparte – de natural și basm, deopotrivă. povestea capătă un sens, îi dai un înțeles și tragi niște concluzii. sau, la fel de bine, povestea poate rămâne doar o poveste. una de care să îți aduci aminte cu plăcere, râzând, crispat sau deloc. povestea se transformă și transformă pe măsură ce se derulează. să fie ceva de învățat? de purtat mai departe, în alt context? poate. sau pur și simplu totul a fost doar un preludiu și un epilog pentru omul cu bicicletă și carte, pentru cinci minute sau o viață făcută rezumat, într-un fel mult prea succint și promițând oricâte variante posibile.

dav

Un gând despre „ultimul tren

  1. Pingback: https://printesaalbastra.com/2017/12/05/ultimul-tren/ – Literele sufletului meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.