zborul cu avionul are ceva de o intimitate aparte. să fie vorba de spațiul îngust și înghesuit pe care îl ai la dispoziție, sau poate să fie aglomerarea de scaune, rând după rând, toate gata să găzduiască în poală câte un călător. apoi, mai e și participarea la unison la actul zborului – desprinderea de sol, puterea de înălțare, apoi drumul deasupra tuturor (lucrurilor, faptelor, oamenilor), deasupra norilor – și toate astea purtând împreună o înțelegere tăcută, solidară, densă. este un drum din punctul A către punctul B, cap-coadă, fără pauză de țigară. părtași la aceiași declanșatori de sentimente, unul doarme, altul se roagă. auzi respirația celui de lângă, îi subscrii sau te cufunzi în ale tale. în general, liniște și zgomotul motoarelor.

tudu-du-du, tudu-du-dî, de astă dată alunecând pe șinele metalice, trenul aleargă. povești multe, prea multe. aici nu mai e intimitatea tacită, rece, limitativă. dimpotrivă, o abundență de istorii necerute. opriri dese (oricât de rare ar fi, tot dese sunt din perspectiva fragmentării), unii coboară, alții se urcă, din A către B treci prin câteva case și suflete deschise. opinii uneori ciudate, nu le poți da replica, nu vrei să le judeci, îți impui să privești echidistant viața, în amploarea și diversitatea ei. cartea îți stă în mână datorită încrâncenării cu care te-ai hotărât să o ții. câteva cuvinte citite, câteva auzite, poveștile se întretaie și o iau pe cărări care nu duc nicăieri.

tânjești după destinație. [pe drum fiind]
cauți și te prinzi în plăcerea călătoriei. [același gust, o nouă savoare]
în drumul dinspre A spre B, afli despre tine. [ascultându-i pe alții]
reculegere. resemnare. recunoștință. [repetitiv]