bradul din suflet nu-i verde. și nici nu are instalație de luminițe care să funcționeze cu curent electric.
bradul din suflet e plin, mereu plin. e plin cu de toate. bune, rele, vise, speranțe, căderi, renașteri, prieteni buni, oameni mai puțin buni, iubiri, dezamăgiri, pierderi, negare, furie, acceptare, speranțe, secrete, lacrimi, zâmbete.
bradul din suflet e ca un pom de Crăciun. Krab mă întreba dacă am pus bucățele de cer în brad anul acesta. nu mă gândisem, dar o să adaug. o să-l însenineze cu siguranță :). eu pusesem doar o semilună pe una din ramuri. acum, dacă tot are bucăți de cer, o să-i adaug și o mulțime de stele. stelelor sclipitoare le șade bine în brad. păcat că știm că cele de pe cer sunt doar urme de lumină trecută. dar cele din brad, ele rămân nemuritoare. pentru că le vom strânge la piept cu drag și le vom transforma în clipe care nu pier.
Am trecut pe lîngă fereastra ta, m-am oprit şi mi-am aşezat bărbia pe braţele încrucişate pe pervaz. Privesc… Ce frumos e la tine… Să nu scoţi bradul din suflet. Niciodată. Timpul lui nu e doar de Sărbători, e continuu 🙂
ApreciazăApreciază
Bradul aici rămâne, căci a fost mereu, pentru cine a știut să-l vadă… sau pentru cine a avut voie să-l vadă. Deh, dreptul meu la selecție 😉
Să ne fie mereu Sărbătoare în suflete!
ApreciazăApreciază