am luat în braţe visul. l-am ţinut strâns lipit de mine toată noaptea. s-a făcut dimineaţă. lumina începe să se arate mândră, tot mai mult, anunţându-şi triumful asupra nopţii.
toţi cunoscuţii mei îşi eliberează visele. se duc pe drumuri diferite, fiecare în libertatea lui, fiecare în închisoarea sa sinistră. ei par a fi urmăriţi de varii himere ale zilei, aleargă după împliniri doar de ei înţelese. visele îi aşteaptă temătoare, neştiind ce le aşteaptă. oare va exista următoarea noapte?
eu nu-i dau drumul. încătuşaţi, eu şi visul meu păşim în zi. până la noapte.
Prinţesa Albastră 