N-aș fi învățat să mint
fără acea îmbrățișare
N-aș fi știut să cânt
fără privirea ta
N-aș fi putut să trăiesc
fără gândul la tine.
M-ai învățat să râd
apoi am aflat cum să plâng
Mi-ai șoptit promisiuni
eu am aflat amăgiri
Mi-ai alungat tăcerea
eu am vorbit, să o acopăr.
Când într-o bună zi
am ajuns departe de tine
Am căutat în jur
cu dor, după mine
De atunci nu mai știu
cine ești sau dacă.
© Iustina Dorobanțu, martie 2018
Prinţesa Albastră 
Mi-au umblat prin suflet versurile astea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cu pași blânzi, sper.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
blânzi, da. Dar tot au răscolit puţin. Dar e de bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mă bucur.
pentru că asta îmi doresc să aduc prin scrisul meu, așa cum este el.
să răscolesc, să trezesc, să fiu catalizator către o altă stare. spre mai binele cititorului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
și mulțumesc din suflet pentru comentariu, îmi dă aripi să continui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană