dacă aș putea să prind cerul nopții în palme, l-aș coborî pe Pământ pentru un timp. l-aș așeza peste câmpie, departe de munți, să nu poată urca. l-aș modela ca pe-o bucată de plastilină. apoi aș presăra stelele peste el precum zahărul pe-o prăjitură. și l-aș urca din nou acolo, departe de noi. aș zâmbi mai lung în fiecare noapte. aș ști că e al meu. cerul meu.

dacă aș face asta, aș recunoaște că nu pot iubi pământește. și dacă n-aș recunoaște, s-ar vedea.

dacă nu aș face asta, oare s-ar mai vedea?

[foto pinterest, cu această sursă indicată]