și dacă? |v.62|


Și dacă, privindu-te în oglindă, vezi cum reflexia ta din oglindă se întoarce cu spatele la tine și pleacă?

În timp ce tu ai rămas locului. Cu mâinile proptite de chiuvetă și gura căscată.

Ce faci? Ce curiozitate ai? Ce teamă? Ce gânduri te înfioară? Ce te entuziasmează?

Te întinzi spre oglindă, peste chiuvetă, ca să poți privi mai bine dincolo, să vezi încotro mergi tu celălalt, cu cine vorbești, ce planuri ai, ce zi, cum e pe acolo?

Oh, cât de multe am putea afla și cât de interesante ar fi dialogurile! Dacă s-ar întâmpla, dacă ne-am da seama că se întâmplă, dacă nu ne-am teme și dacă n-am fugi.

Și dacă reflexia ta nu se mișcă, ci doar te imită, cum ar fi să faci tu primul pas? Să-ți lași reflexia din oglindă să te privească, tu să te întorci, să pleci și practic să o inviți să se mire, pentru ca apoi să te întorci și să intrați în vorbă.

Rupe ritmul. E nevoie doar de un început. Iar începutul ești chiar tu.

 

© Iustina Dorobanțu, august 2017

2 gânduri despre „și dacă? |v.62|

  1. Dar oglinda? Ce părere va avea? Ar fi o a doua rupere de ritm, împreună cu reflexia ta plecată „la plimbare” în lumea oglinzilor?

    Chiar așa, ce părere o avea oglinda, privind cele două ipostaze ale tale, de o parte și de alta a ei?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s