când va veni ziua, mă voi transforma în stană de piatră. îmi voi apleca trupul peste tine şi-ţi voi lua în braţe umbra. vor trece pe lângă mine, dar nu vor şti dacă port în mine vise de bucurie sau de tristeţe. puţini vor ridica întrebători sprâncenele, iar dintre ei câţiva se vor aşeza tăcuţi alături de mine. de-şi vor deschide sufletul, de nu, de-şi vor găsi alinarea, de nu, eu vorbele lor le voi asculta, sau cel puţin aşa vor crede.
vor trece nopţi lungi şi zile goale, vor fi ploi triste şi curcubee amăgitoare. îmi voi odihni sufletul lângă tine, îmi voi găsi alinarea mult aşteptată. şi din înşiruirea zilelor, dincolo de ceea ce pare a fi, se naşte o nouă lume, forfotind de viaţă, de trăiri, de bucurii. o lume în exclusivitate pentru mine şi tine, o lume pe care o pot savura din plin. toate clipele pe care nu le-am avut în trecut, le am acum. miracolul deplinătăţii clipei, îl trăiesc şi îl port cu mine în veşnicie.
Prinţesa Albastră 
ma bucur sa te citesc din nou. mi era teama ca ai renuntat. 🙂
ApreciazăApreciază
ciudat să spui asta. de ce aş renunţa? şi iată cum am o întrebare care mă bântuie de câteva ore bune.
ApreciazăApreciază
la mn nu e ciudat. pur si simplu am vazut ca nu ai mai postat de ceva vreme si atunci m am gandit ca te ai oprit. de ce ai renunta sau de ce ai continua sunt intrebarile tale- eu cred ca deja raspunsurile le ai. 🙂
ApreciazăApreciază
ceea ce spui e valabil doar dacă te raportezi la axa timpului 🙂
eu aleg însă să nu postez nimic dacă nu a trecut de un minim de exigenţe calitative. mai bine nimic, decât prost. ceea ce postez, aici sau dincolo, trebuie să trezească reacţii cititorului, să simtă ceva în plus faţă de ce momentul când a început să citească. altfel sunt biţi aruncaţi pe geam 😉
ApreciazăApreciază
mai bine nimic decat ceva prost. intr adevar, de admirat.
stii, exigenta mea se limita doar la a scrie corect, la compuneri am fost intotdeauna deficitara.
si ai dreptate: mai precis, am rationat rapid si superficial, surprinsa ca nu ti mai regasesc postarile. 🙂
ApreciazăApreciază
exigenţa prea mare nu e sănătoasă, plus că nu tot ce-mi place mie e apreciat şi de alţii 😉
dar n-aş fi eu altfel.
ApreciazăApreciază
nu stiu ce sa zic… mai intai ar trebui sa definim’ prea mare’ , cred. sau sa delimitam (precis?) o lista care sa cuprinda lucrurile de admirat. :))
am senzatia ca imi scapa ceva… din’ tonul’ tau. ca sa fiu sincera, nici nu mi mai aduc aminte cand am vorbit ultima oara cu o printesa. 🙂
ApreciazăApreciază
nu poţi defini „prea”. orice „prea” e diferit de la un om la altul :p
ApreciazăApreciază
asa deci… orice ‘ prea’ , chiar raportat la un etalon ales in mod arbitrar si chinuit rau, as zice io, devine ‘altfel’ de la om la om.
nu ne ramane decat sa ne comparam ‘ alt_felurile’ ns., fara pretentia de a obtine un raspuns corect sau exact. semantizam tangential… uneori doar semantizam.
‘de’ a mersul’ mi se invarte si acum in cap, altfel decat ti ai dori tu, poate, si mereu ma’ ntreb daca acum, ca homo sapiens,mersul de a busilea nu e o dovada indubitabila a polivalentei ns. locomotorie. :))
ApreciazăApreciază
😀 am fost nevoită să-l recitesc, nu mai ştiam despre ce era vorba. mi-a plăcut…
cât despre noi ca specie, nu prea cred că ne descurcăm la capitolul polivalenţă. dar ne străduim 🙂
ApreciazăApreciază
”ceea ce postez, aici sau dincolo, trebuie să trezească reacţii cititorului, să simtă ceva în plus faţă de ce momentul când a început să citească. altfel sunt biţi aruncaţi pe geam”
ceea ce postezi, aici sau dincolo( unde e dincolo?) trezeste reactii, de asta poti sa fii sigura:) as zice ca e ceva specific printeselor albastre, dar cum esti singura (si poate singura p.a) pe care o citesc (vezi cum ma repet? :D) e specific tie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„dincolo” are din când în când un link către „aici”. invers nu 🙂
mă bucur dacă trezesc reacţii. aşa îmi aduc şi eu aportul (cât de mic) la dezmorţirea lumii 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană