desprinderea din vechile învelişuri e de fiecare dată altfel. uneori, o experienţă înspăimântătoare. alteori, o împletire diafană de sunete pe curcubeu. ador aroma de neaşteptat; fără această picanterie n-aş putea aborda cu blândețe monotonia din restul zilelor. mă hrănesc cu schimbarea, de fiecare dată când am ocazia. delicatesă. meniul zilnic nu o prea cuprinde, am uitat să o comand când a venit chelnerul la masă.

tropăie în mine o identitate în faşă. nerăbdătoare să iasă la suprafață, dă din mâini şi din picioare, răscoleşte spaţiile goale, pictează pe unde apucă, încearcă gama în re minor şi bagă trei piruete. are o nerăbdare copilărească, pură şi adorabilă.

tu, trecător, îmi arunci o privire. dar ochii mei nu trădează schimbarea. e linişte. e pace. dincolo de uşi închise de care nu vei trece niciodată, e conflictul. un vulcan aprins, un loc în care nu îţi permiţi să te pierzi, un loc în care nu există drum de întoarcere. un drum pe care e loc pentru o singură persoană. drumul meu.

foto piet biniek