ziceam în „modesta” mea descriere de la început că acesta ar fi un loc în care să mă desfășor în deplinătate. nu că în celălalt loc ar fi altfel. dar aici extremele de tip diafan-pastel şi negru-blue heart sunt mai accentuate. iar nuanţele de pseudoliteratură hai-hui fantasy îmi lasă liniştea de a nu da explicaţii. până acum, să fi fost cu şi despre mine, sau pură imaginaţie aruncată printre formele latine ale tastaturii. azi însă îmi bat niste gânduri în poartă, şi am să le primesc aici, deşi nu aveau programare.

relaţii toxice, la asta mă gândesc. şi mai dau de câteva păreri pe tema asta pe toxicele reţele de (ne/de)socializare. tropăie gândurile mele şi îşi cer dreptul de parley.

relaţii toxice cu oameni, cu obiecte, cu locuri. cu oameni vii, cu oameni care nu mai sunt. relaţii neînchise, lăsate în coadă de peşte, în aşteptarea unei zile care nu va veni. ne e cumva în sânge microbul ăsta, de a alege ceea ce nu trebuie să ne aparţină, nici să ne ţină. de a vrea oameni care ne dor. de a ne lega de ziduri care cad. de a ne ancora în uşor şi confort aparent. lungim inutil durerea mănâncând otravă din propriile noastre palme.

ce-i mai toxic? ce te ţine pe loc sau ce te duce înainte, neortodox? fără gânduri către echilibru, nu are sens. utopiile nu îşi au loc în realitate. sunt bune pentru a ne fixa ţeluri, pentru a crede în speranţe, diazepame ale minţii, care fac mai uşor saltul peste prăpastie. creşti în viaţă schimbând ce nu merge, uneori cu poticneli, alteori cu avânt. zici că ai înţeles cum stau treburile şi ai o oarece mândrie legată de verticalitatea ta. dar socoteala din târg nu se potriveşte cu socoteala de acasă. ţi se îmbolnăvesc pe rând sufletul, mintea şi trupul de atâtea reguli care te cocoşează şi de şapte ani de-acasă falşi. bem relaţii toxice în cafeaua din zori. plecăm către locuri care nu ne convin. ne trăim ziua printre oameni care ne rod ca o rugină. ca să ne întoarcem seara în locul în care nu se schimbă nimic.

toxicitatea este grav contagioasă. a se elimina de urgență din organism. să aducă cineva nişte sare, sau poate nişte lămâie…

unii o cântă, alţii o fac. alegerea nesinelui. wrong, zău aşa. mai bine-ar fi să-mi fie bine.