am stat ascunsă sub pod, să nu mă plouă. mă bucuram că am putut ajunge acolo înainte ca ploaia să înceapă. priveam picăturile mari, care cădeau cu poftă, muşcând aerul.
le-am privit un timp, apoi am ieşit direct în ploaie, acolo puteam să plâng fără să mă ştie nimeni. lacrimile puteau trece drept picături rătăcite pe obraji. şi nu plângeam singură, asta era extraordinar. plângea tot cerul cu mine. doar ochii să nu mă trădeze, asta era singura mea grijă. masca zen să nu-mi pice de pe faţă, ca să pot rămâne acolo, în plină stradă. să treacă oameni grăbiţi pe lângă mine, fără să mă bage în seamă.
savuram senzaţia de libertate, de fac ce vreau şi nu îmi pasă. simţeam cum hainele încep să se înmoaie şi să se răcească. ar fi trebuit să fie un disconfort, o ştiam, dar nu era nici pe departe aşa. era bine.
când ploaia s-a oprit, a luat cu ea orice urmă de tristeţe. cele rele să se spele… şi duse au fost.
Prinţesa Albastră 
Să tot plouă aşa, să se spele toate rele 😉
ApreciazăApreciază
doar așa! 🙂
ApreciazăApreciază
Că bine le zici şi frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
și la tine a plouat, din câte am văzut 🙂
ApreciazăApreciază
Da…dar încă mai plouă, mai are câteva gânduri de spălat…
ApreciazăApreciază
toate la timpul lor.
ApreciazăApreciază
…in BRAŞOVUL care plouă de ….cinci ori pe săptămână,,,,se adună multe rele. Să se spele? Eu tot sper că o să iasă orice rău de lângă casă şi cum picurii se adună cică inc-o săptămână, cred că voi avea curat şi ultimul meu…păcat.
M-am jucat nitel, desi la ce torentiale sunt pe aici vorbesc chiar serios.Te salut, printesa albastra.
ApreciazăApreciază
hm… mi-e greu sa cred ca Brasovul are pacate… lacrimi, da, cred… dar cel mai curand vi se trage de la depresiune si de asta nu scapati 🙂
salutari inapoi, si zile frumoase, chiar de sunt ploioase!
P.S. sper de ca data asta nu mai face wordpress glume si apare raspunsul…
ApreciazăApreciază
ploaia te-a ascuns … de cine?
ploaia te-a eliberat…. de cine?
ApreciazăApreciază
de cine, de ce, de când… întrebări fără răspuns (scris)
ApreciazăApreciază