Prinţesa Albastră e o tipă de treabă. Ea vroia un loc al ei, numai al ei, pe marele www . Îşi dorea colţul ei de linişte şi intimitate. Era şi curioasă care e treaba cu anonimatul. Zis şi făcut.
Ea mai are un loc, unde are un nume, un prenume, unde se simte bine şi şi-a făcut câţiva prieteni, unde scrie cu drag şi cu responsabilitate. Dar simţea nevoia să poată evada după cum o taie capul, să inventeze istorii, să alerge, să viseze cât de aiurea vrea şi să nu dea socoteală.
Prinţesa Albastră şi-a deschis o tarabă cu poveşti de adormit zânele sub clar de lună. Şi pe zânele bune, dar şi pe alea rele.
Prinţesei Albastre îi place muzica rock.
Ea e o optimistă, deşi de multe ori nu ai zice asta. S-a îndrăgostit de viaţă fix atunci când era mai supărată pe ea. Şi a început să ia pesimismul peste picior.
actualizare 17 mai ’14: dincolo am pus un link către aici. ca să dorm eu liniştită, că aşa cred eu că-i corect etc. în rest, totul e neschimbat.
iunie 14: link înlăturat (dincolo). cine știe, știe. cine nu, poate întreba. oricum, n-are nicio importanță.
Prinţesa Albastră 
Te-nţeleg, şi eu tot caut de ceva timp să evadez şi să mai scriu într-un alt loc, deşi mă simt bine aici…
ApreciazăApreciază
Important, pana la urma, este sa stim sa mentinem balanta. Iar evadarile sa ramana doar evadari, iar realitatea sa fie realitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eii, imi plac povestile, si atunci cand sunt suparata pe viata, scriu cele mai frumoase povesti .
ApreciazăApreciază
poate pentru ca in acele momente inima si sufletul de deschid complet. pentru ca ratiunea se da usor la o parte si nu mai fitreaza orice vorba.
ApreciazăApreciază
Atunci e adormita ratiunea, si zburda iluziile pe campiile imaginatiei .:))
ApreciazăApreciază
Pingback: toxic | Prinţesa Albastră
bună prințesă!!!!
ApreciazăApreciază
Aici, în lumea asta de hârtie pixelată, nu suntem altceva decât trupuri de gânduri în cuvinte, oricine şi orice şi cum, oricum am fi altundeva.
Semnat: o cineva pe care o ştii sub un altfel de chip al unui alt nume de blog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
daca ajungem sa fim trupuri de ganduri, ne-am facut treaba. daca n-am ramas farame, inseamna ca ne-am regasit sinele dincolo de pixeli.
eu in albastru. tu pe faleza. marea ne ghideaza, oare?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nordul lăuntric al fiecăreia dintre noi, cred că asta. Şi poate avem şi putinţa de a fi albastru, cea de pătrundere. Poate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană