umbre pe lângă care trec în fiecare zi. umbre lângă care trăiesc. umbre alături de care mă urc în tren. umbre cu care port conversaţii spre nicăieri.
oameni pentru care viaţa nu are un sens anume, pe ei îi voi numi umbre. oameni care nu au aspiraţii, pe ei îi voi numi umbre. oameni cu non-valori, pe ei îi numesc umbre.
convieţuim şi supravieţuim împreună. ne e greu de ambele părţi. dar mergem mai departe, construim şi evoluăm. noi pentru că ştim de ce, umbrele pentru că le duce valul.
nu pot şi mai ales nu vreau să formulez concluzii. căci cine sunt eu ca să judec?
Prinţesa Albastră 
existența, un joc de umbre și lumini, sau un joc intre umbre și lumini? cu toate că nu-mi place sa asociez existența cu un joc.Poate ai alta perspectivă ;))
ApreciazăApreciază
este un joc, fie că vrem sau nu. ne naştem aruncaţi direct în el…
ApreciazăApreciază
pt. ca si noi suntem ”jucariile” unor non-fiinte de nedefinit, ludice si celeste
ApreciazăApreciază
hai să n-o dăm în tristeţi înainte de weekend :). vorbim luni despre adevăruri care dor 😉
ApreciazăApreciază
:)) dar nu e musai sa doara, chiar nu e dar shhht, ca vine weekendu’ ok 🙂 si uite ca nu ma pot abtine sa nu atasez o melodie http://youtu.be/X31SjB0SwOI cheerful clapping *wink
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Prinţesa Albastră și a comentat:
Trec anii, te uiți la ce-a fost și descoperi sensuri noi. Te întrebi cum ar fi fost să fi aflat de pe atunci celelalte înțelesuri. Chiar, cum ar fi fost? Ce-ai fi făcut? Cum ar fi arătat astăzi lumea ta?
Unde te vezi peste 5 ani?
Mă văd… și începi și spui ceva. Visuri, visuri, bla, bla. Nu-ți trece prin cap că peste cinci ani îți vei spune că ai fi putut face multe lucruri mai din timp. Doar să fi înțeles mesajul din oglindă. Neimplicarea îi face pe oameni umbre. Neimplicarea în cunoștință de cauză. Neimplicarea în societate, în comunitatea locală, în locurile unde poți acoperi lipsurile prin propria prezență. Neimplicarea din ignoranță nejustificabilă. Și te gândești la minimul acela care ar fi putut acoperi neimplicarea instalată în alții.
Ultimii cinci ani au fost așa cum au fost; din ei pot veni acum doar învățămintele.
Dar următorii cinci cer o analiză mai puțin aspră la final. Atunci… au o singură opțiune: să treacă să își facă treaba!
Țin să-mi mulțumesc pe această cale că mi-am oferit oportunitatea acestui jurnal 🙂 în care descopăr nesperat de multe.
ApreciazăApreciază